Curs de nota 10 – criterii de acordare 

Pe lângă faptul că am livrat multe ore de curs, am avut ocazia să și particip la diferite cursuri, seminarii, conferințe și alte evenimente similare.

Părerea mea e că principalele motive pentru care oamenii participă la astfel de evenimente sunt în principal:

• nevoia (trebuie să dobândească cunoștințe noi într-un anumit domeniu)
• dorința (tema propusă pare interesantă, trebuie să știu mai multe despre acest subiect)
• socializarea (vreau să cunosc oameni noi, să îmi lărgesc zona de cunoștințe, să fac networking)

Evenimentele de mai sus pot fi gratuite, pot avea un preț mediu sau un preț ridicat, pot dura de la câteva ore la câteva zile. În funcție de cât de puternice sunt cele 3 motive de mai sus, alegem să participăm la respectivul eveniment.

Indiferent de tipul evenimentului, fiecare participant are anumite așteptări, fie că le conștientizează sau nu. La final, după ce s-au spus ultimele cuvinte din cadrul respectivului eveniment, involuntar faci o evaluare. Poți spune: „a fost extraordinar” sau „a meritat toți banii” sau „mai bine stăteam acasă” sau „hmm...nu m-a impresionat deloc” sau orice alt comentariu care se leagă imediat cu așteptările inițiale.

Mi-am pus întrebarea: care sunt acele elemente pe care le au în comun evenimentele care obțin mai multe reacții de tipul „a fost extraordinar” și mai puține de „mai bine stăteam acasă”. Sunt conștientă că oamenii sunt diferiți și că obținerea de reacții pozitive în proporție de 100% e un ideal care se poate atinge destul de rar. Însă, acest lucru nu ar trebui să ne oprească (pe noi, cei care susținem astfel de evenimente) să tindem spre acest ideal.

Lista de elemente pe care trebuie să le „bifeze” un curs pentru a primi nota 10 de la mine o regăsești mai jos. Lista este subiectivă și am scris-o având în minte cursurile practice (așa cum sunt cele pe care le susțin - de utilizare eficientă a programelor de calculator). O să folosesc termenul generic de „curs”, prin care se pot înțelege deopotrivă cursuri, seminarii, conferințe, workshop-uri etc.)

Acesta este un subiect foarte delicat, mai ales în domeniul cursurilor practice de utilizare a programelor de calculator. Există cursuri la care ar trebui să participi doar după ce ai anumite cunoștințe (de exemplu, nu ar trebui să te înscrii la un curs de nivel intermediar dacă tu nu știi noțiunile de bază). Practica însă mi-a demonstrat că acest lucru nu se întâmplă, din păcate. Și aici apar 2 variante posibile, însă fiecare face ca o parte din participanți să nu fie mulțumiți:

• se urmărește programa stabilită. Avantaj: cei care au deja cunoștințele de bază vor beneficia la maxim de noțiunile noi; Dezavantaj: cei care nu au cunoștințele de bază nu vor înțelege mare lucru și vor fi frustrați
• se reia informația ce ar trebui deja cunoscută și apoi se continuă cu programa. Avantaj: cei care nu au cunoștințele de bază vor avea un minim punct de plecare; Dezavantaj: cei care au deja cunoștințele de bază se vor plictisi (unii vor considera utila totuși această recapitulare);

Personal, prefer ca în aceste cazuri să fac tot posibilul să adaptez cursul la participanți, fără însă a neglija pe cineva. Concret, aleg să furnizez pe scurt informațiile esențiale fără de care nu se poate aplica ceea ce urmează, dar respecta programa cursului stabilit. Până la urmă, cei care au ales cursul nepotrivit trebuie să-și asume o parte din responsabilitate. (Pentru cursurile Word, Excel, si PowerPoint, oferim formulare de autoevaluare în mod gratuit pentru evitarea alegerii greșite a cursurilor)

Atunci când aleg să merg la un curs, o fac pentru că vreau să învăț ceva în plus față de ceea ce știu. Din acest motiv, atunci când e cazul, pun întrebări. Bineînțeles, mă aștept ca trainerul să îmi răspundă și să îmi explice cu răbdare ceea ce nu am înțeles din prima. Sunt sigură că acest aspect e valabil pentru oricine.

Am întâlnit și participanți la cursuri care exagerează și care vorbesc mai mult decât ar fi cazul sau pun întrebări pe lângă subiect. Aici intervine însă abilitatea trainerului de a gestiona astfel de situații. Toate celelalte situații sunt normale și trebuie tratate cu multă răbdare.

În cazurile în care eu sunt în față și trebuie să răspund la întrebări, îmi place să mă pun în papucii celui care pune întrebarea și să mă întreb la rândul meu: „oare dacă aș întreba eu asta, ce fel de răspuns aș vrea să primesc?”. Am învățat să am răbdare din respect pentru cursanții mei.

Toate descrierile cursurilor de calculatoare pe care le-am văzut susțin că respectivele cursuri sunt cursuri practice. Prin cursuri practice eu înțeleg că participanții pun mâna și fac exerciții, pun în practică ce li s-a explicat în teorie.

Pentru mine, un curs la care trainerul explică ceva, apoi demonstrează cum se face și atât (fără a-i lăsa pe cursanți să facă singuri), NU este un curs practic. Dacă văd ceva cum se face, nu înseamnă că știu să fac și eu. Un alt exemplu, care intră în aceeași categorie, este cel în care trainerul dă participanților un exercițiu de făcut, însă în secunda imediat următoare începe să-l rezolve singur, fără a lăsa timp de gândire, de „stors creierii” individual pentru aflarea soluției. Nu degeaba există vorba aia care spune: „teoria ca teoria, însă practica ne omoară”. Fără practică (de tipul „hands on”, adică „pune mâna și fă”), orice explicație intră în categoria „a intrat pe o ureche și a ieșit pe cealaltă”.

Îmi place să le dau cursanților mei provocări, să-i fac să gândească situații complexe, astfel încât atunci când părăsesc sala de curs, să poată să exerseze singuri. Realitatea e că oricâte exerciții practice ai face la curs, nu sunt suficiente. Însă, să nu pui deloc participanții să rezolve exerciții singuri mi se pare un nonsens.

Toate cursurile au un timp alocat, de regulă exprimat în ore: 2 ore, 8 ore, 16 ore etc. Chiar și cursurile care durează mai multe zile, tot au în descriere și un corespondent în ore. Astfel, un curs care durează 8 ore, mă aștept să dureze 8 ore, nu 7 ore curs + 1 oră pauză de masă. 

O altă situație pe care am întâlnit-o este cea în care „se dă drumul mai repede”. Dacă particip la un curs care ar trebui să înceapă la ora 9:00 și să se termine la ora 17:00, nu vreau să plec la 16:00. Am trecut de școala primară în care cea mai mare bucurie a tuturor era să nu se facă ultima oră și să plecăm acasă. Dacă e vorba de un curs pe care l-am plătit (fie vorba între noi, chiar și la un curs gratuit), mă aștept să primesc conținutul și timpul promis (și plătit, după caz).

E normal (mai ales la cursurile ce implică lucrul la un calculator), să iei pauze de 10 minute la fiecare oră. Ce nu mi se pare normal e să promovezi curs de 8 ore, din care 1 oră e pauza de masă și la ultimele 2 ore se trimit cursanții acasă.

Participanții la cursurile ținute de mine, primesc pauze de 10 minute după fiecare 50 minute de curs și nu pleacă mai devreme de ora stabilită.

Tu ce ai adăuga pe lista de mai sus? Care au fost experiențele tale? Care sunt motivele pentru care ai da tu nota 10 unui curs? Lasă-mi un comentariu mai jos cu răspunsurile tale.